Pe 17 decembrie 1921, politicianul român Take Ionescu a depus jurământul ca prim-ministru al României, la vârsta de 63 de ani. Momentul venea după aproape trei decenii de carieră politică intensă, însă mandatul său avea să fie unul extrem de scurt: aproximativ o lună.
Povestea sa rămâne una inedită în istoria politică românească, un parcurs care pornește dintr-o familie modestă și ajunge până la negocierile marilor tratate internaționale ale Europei de după Primul Război Mondial.
De la fiul unui cârciumar la tribun al Parlamentului
Take Ionescu s-a născut la 13 octombrie 1858, la Ploiești, sub numele Dumitru Ghiță Ioan. Era cel mai mic fiu al unui cârciumar din mahalaua orașului. Fără o avere moștenită și fără sprijin politic, a plecat la Paris, unde a studiat dreptul și și-a obținut doctoratul în drept.
În perioada studiilor a fost coleg cu Raymond Poincaré, cel care avea să devină ulterior președintele Franței. Revenit în România, tânărul avocat a intrat rapid în politică și s-a remarcat prin talentul său oratoric excepțional.
Primul discurs susținut în Parlament a produs un impact imediat. Liderul conservator Lascăr Catargiu i-ar fi spus atunci: „Erai liberal; acum ești al nostru.”
Datorită discursurilor sale puternice, contemporanii l-au supranumit „Gura de Aur”. De-a lungul carierei a fost deputat, ministru în mai multe guverne și fondator al Partidului Conservator-Democrat.
