Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a venit după Primul Război Mondial, la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920). Aici a participat la negocieri importante privind recunoașterea noilor frontiere ale României după Marea Unire.
Tot el a promovat ideea unei alianțe regionale între statele Europei Centrale și de Est. Aceasta s-a concretizat în 1921, prin formarea Micii Înțelegeri, alianță între România, Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor.
Reputația sa internațională era solidă. Chiar și adversarul său politic, Ion C. Brătianu, l-a numit la un moment dat „cel mai mare om politic al României”.
Un mandat de premier care a durat doar o lună
După o carieră politică lungă, Take Ionescu a ajuns în sfârșit în funcția de prim-ministru la 17 decembrie 1921. Guvernul său a rezistat însă foarte puțin.
Pe 17 ianuarie 1922, executivul a primit vot de blam în Parlament, iar două zile mai târziu, pe 19 ianuarie, Take Ionescu și-a depus oficial demisia. Liberalii au revenit la putere fără organizarea unor noi alegeri.
O moarte neașteptată în Italia
Slăbit și dezamăgit după căderea guvernului, politicianul a plecat în vara anului 1922 în Italia. La Napoli, într-un restaurant, a acceptat să mănânce stridii, la insistența unei vânzătoare.
Potrivit relatărilor vremii, consumul acestora i-ar fi provocat o infecție bacteriană gravă a aortei, urmată de hemoragie internă. Take Ionescu a murit pe 21 iunie 1922, într-un sanatoriu de pe Via Toscana, la Roma, în apropierea Columnei lui Traian.
Ultimul drum spre România
Pe 24 iunie 1922, trenul mortuar a plecat din Roma către România. În Iugoslavia, autoritățile au organizat onoruri oficiale, semn al respectului de care se bucura liderul român pe plan regional.
La București, sicriul a fost depus în rotonda Ateneului Român, unde numeroși oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu. Ulterior, Take Ionescu a fost înmormântat la Mănăstirea Sinaia, conform dorinței din testament.
Destinul său rămâne unul inedit: un om care a contribuit la consolidarea României Mari și a negociat în marile cancelarii europene, dar care a condus guvernul doar o lună și a murit departe de țară, într-un mod neașteptat.
Pentru mai multe materiale istorice și articole publice, astfel de episoade arată cât de surprinzătoare poate fi uneori istoria.
