Pe 27 august 1955, în Marea Britanie, apărea primul număr al The Guinness Book of Records, o publicație care avea să devină rapid un fenomen mondial. Ideea a pornit dintr-o discuție aparent banală: Sir Hugh Beaver, directorul fabricii de bere Guinness, se afla la o partidă de vânătoare în Irlanda și a intrat într-o dezbatere despre care pasăre de vânătoare este cea mai rapidă. Neputând găsi un răspuns clar în niciun manual, Beaver a intuit că și alte persoane ar fi interesate de un volum care să ofere astfel de informații sigure și verificabile.
Pentru a-și pune planul în practică, i-a contactat pe gemenii Norris și Ross McWhirter, doi jurnaliști sportivi cunoscuți pentru memoria lor impresionantă și pentru rigoarea în documentare. Rezultatul a fost prima ediție a cărții, lansată în 1955, cu un tiraj modest, destinată inițial pub-urilor britanice, ca material de conversație. Succesul a depășit însă orice așteptare: volumul a devenit imediat bestseller și a fost reeditat an de an.
De-a lungul decadelor, Cartea Recordurilor Guinness a strâns mii de performanțe și curiozități, de la realizări sportive la excentricități spectaculoase. În scurt timp, nu a mai fost doar o carte, ci un fenomen cultural global. Azi, recordurile Guinness se validează printr-un proces strict și atrag milioane de participanți din toată lumea, fiecare dorind să-și lase amprenta în paginile istoriei neobișnuitului.
Totul a început, așadar, în acea zi de august 1955, când o dispută despre păsări a deschis drumul către una dintre cele mai populare publicații ale secolului XX și XXI.
Ediția originală a cărții Guinness a fost publicată pe 3 octombrie 1955, conținând 198 de pagini repartizate în 12 capitole, de la “The Universe” la “Sport”. Inițial au existat patru tiraje în perioada 1955-1956.