Relația dintre Laurence Olivier și Vivien Leigh este una dintre cele mai intense și tragice povești de dragoste din istoria cinematografiei – o combinație de pasiune, artă, suferință și devotament, care a traversat decenii.
Laurence Olivier și Vivien Leigh s-au întâlnit în 1936, pe când erau căsătoriți cu alte persoane. S-au îndrăgostit iremediabil aproape instantaneu. Se spune că Vivien a spus încă de la început: „O să-l iau într-o zi pe Larry. Știu asta.” Între ei s-a născut o chimie profundă – intelectuală, artistică și sexuală. Pasiunea era intensă, aproape mistuitoare.
Amândoi erau actori de excepție, perfecționiști și ambițioși. Și-au susținut reciproc carierele și au jucat împreună în numeroase piese de teatru și filme. Legătura lor părea de nezdruncinat – un cuplu de aur al scenei britanice. Olivier a regizat-o pe Vivien în unele dintre cele mai memorabile roluri, iar ea l-a idolatrizat, considerându-l geniul absolut al scenei.
Însă relația lor a fost încercată de probleme profunde. Vivien Leigh suferea de tulburare bipolară, diagnosticată prea târziu. Avea schimbări bruște de dispoziție, episoade de depresie și perioade de manie extremă. Olivier a rămas lângă ea mulți ani, îngrijindu-se cu răbdare, dar cu sufletul sfâșiat.
Vivien era, în momentele ei bune, magnetică, sclipitoare, seducătoare – dar în episoadele ei de criză devenea distantă, imprevizibilă, chiar agresivă. Olivier a descris într-un memoriu cât de greu era să asiste la autodistrugerea celei pe care o iubea.
Sfârșitul: După 20 de ani de relație și 13 ani de căsătorie, Laurence Olivier a fost nevoit să o părăsească în 1960. Era copleșit, epuizat emoțional. A declarat ulterior: „Am iubit-o din toată ființa mea, dar boala ei a distrus totul.”
Totuși, până la sfârșitul vieții ei, Vivien a păstrat o fotografie cu Larry pe noptieră. Iar Olivier, în ciuda recăsătoririi, a spus că niciodată nu a mai iubit pe nimeni la fel.
În 1967, când Vivien a murit, Olivier – grav bolnav – s-a strecurat din spital pentru a-i sta la căpătâi, să-și ia adio în tăcere.
O dragoste clasică – devastatoare, intensă, memorabilă.
