Cum e posibil ca un loc ca Dubai, înconjurat de dune, să aibă nevoie de nisip străin?
Răspunsul stă în tipul de nisip. Cel din deșert este prea fin, prea rotunjit de vânt, iar boabele sale nu se „leagă” bine în beton sau în construcții. Pentru a ridica zgârie-nori, insule artificiale și structuri gigantice, este nevoie de nisip aspru, cu margini neregulate, exact cel găsit în albiile râurilor sau în fundul mării.
Lucrurile sunt publice, Dubai a folosit atât de mult nisip în ultimele decenii, pentru proiecte ca Palm Jumeirah sau Burj Khalifa, încât a devenit unul dintre cei mai mari importatori de nisip de construcție din lume.
În timp ce alte țări se luptă cu deșertificarea, Dubai importă nisip pentru a-și construi viitorul. Un viitor unde nisipul devine o resursă mai valoroasă decât ne-am fi imaginat vreodată.
Se estimează că omenirea consumă peste 50 de miliarde de tone de nisip pe an, iar resursele potrivite pentru construcții încep să se epuizeze. Într-un viitor apropiat, „aurul din beton” ar putea deveni una dintre cele mai disputate resurse de pe planetă.
