Black Sea AI Gigafactory: proiectul de miliarde de euro pe care România vrea să îl construiască la Cernavodă și Doicești

România încearcă să atragă una dintre cele mai mari investiții europene în infrastructura pentru inteligență artificială. Proiectul, numit Black Sea AI Gigafactory, este gândit în două etape, cu prima locație la Cernavodă și a doua la Doicești, și ar putea ajunge la peste 100.000 de acceleratoare AI.

Valoarea estimată a proiectului este de 4–5 miliarde de euro, potrivit informațiilor prezentate de autoritățile române. Dar este important de precizat de la început: nu vorbim despre o fabrică aflată deja în construcție. Proiectul este încă în etapa de structurare, identificare a investitorilor și pregătire a consorțiului care ar urma să îl dezvolte.

Ce este, de fapt, o „gigafabrică” AI?

Denumirea poate induce în eroare. Black Sea AI Gigafactory nu este o fabrică în care se produc obiecte fizice.

Este concepută ca o infrastructură de calcul de mare capacitate, destinată aplicațiilor de inteligență artificială și calculului de înaltă performanță. Elementele centrale ale unei astfel de infrastructuri sunt centrele de date, serverele și acceleratoarele specializate pentru calcul AI.

În cazul proiectului românesc, planul prezentat de autorități vorbește despre peste 100.000 de acceleratoare AI, distribuite în două locații.

Prima etapă ar urma să fie dezvoltată la Cernavodă, iar cea de-a doua la Doicești. Autoritățile au indicat pentru proiect o capacitate energetică de până la 1.500 MW.

De ce au fost alese Cernavodă și Doicești?

Un centru de calcul AI de asemenea dimensiune are nevoie de o infrastructură energetică foarte puternică și stabilă.

Cernavodă a fost inclusă în proiect în contextul infrastructurii energetice nucleare existente. Doicești este legat, în perspectiva proiectului, de dezvoltarea viitoare a unor noi capacități energetice.

Autoritățile prezintă cele două amplasamente drept avantajoase atât din punct de vedere energetic, cât și al infrastructurii digitale și al conectivității internaționale.

Prin urmare, alegerea celor două locații nu este întâmplătoare: proiectul este construit în jurul ideii de a combina capacitatea mare de calcul cu accesul la energie și la infrastructură de comunicații.

Cât ar costa proiectul?

Estimarea oficială prezentată până acum este de 4–5 miliarde de euro.

Este însă o estimare de proiect, nu valoarea unei investiții deja contractate.

Guvernul a precizat că finanțarea publică europeană și națională ar putea ajunge la maximum 35% din costurile de capital (CAPEX), în timp ce cea mai mare parte a finanțării ar trebui mobilizată prin investitori privați, instituții financiare și investitori instituționali.

Cu alte cuvinte, România nu are în acest moment un contract prin care să fi alocat 4–5 miliarde de euro pentru construcția proiectului.

O mare parte a problemei este tocmai găsirea capitalului necesar pentru ca proiectul să poată fi realizat.

România caută investitorul care să coordoneze proiectul

În aprilie 2026, Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor, cu sprijinul Autorității pentru Digitalizarea României, au lansat o Expresie de Interes (EOI) pentru identificarea unui lider de consorțiu.

Rolul acestuia ar fi să contribuie la dezvoltarea, structurarea și implementarea proiectului și să formeze un consorțiu capabil să îl ducă mai departe.

Documentul publicat de autorități este foarte important pentru înțelegerea stadiului real al proiectului.

El precizează că, în această etapă, nu există încă un design tehnic final, o componență finală a consorțiului, o structură finală de investiții sau angajamente ferme de finanțare.

Mai mult, pentru această primă etapă, potențialilor participanți li s-a cerut să prezinte un concept orientativ care să pornească de la aproximativ 20.000 de GPU-uri sau acceleratoare AI echivalente.

Așadar, cifra de peste 100.000 de acceleratoare reprezintă obiectivul de anvergură al proiectului, în timp ce documentația actuală solicită pentru început o etapă de implementare de aproximativ 20.000 de acceleratoare.

Proiectul nu este încă o construcție sigură. Aceasta este probabil cea mai importantă precizare.

Black Sea AI Gigafactory este un proiect pe care România încearcă să îl dezvolte și să îl finanțeze. Nu este însă, în prezent, un centru de date de 5 miliarde de euro aflat în construcție.

În iunie 2026, Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor au constituit prin ordin un Consiliu de coordonare strategică și un Comitet tehnic de implementare pentru proiect. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial.

Consiliul are inclusiv responsabilitatea de a monitoriza progresul proiectului și de a prezenta Guvernului informări trimestriale privind evoluția acestuia.

Există, așadar, deja o structură instituțională dedicată proiectului. Următorul pas este însă mult mai dificil: găsirea și organizarea finanțării și a partenerilor care să transforme conceptul într-o investiție realizabilă.

De ce este importantă energia?

Dimensiunea proiectului explică în mare parte de ce energia se află în centrul planificării.

Autoritățile au indicat pentru Black Sea AI Gigafactory un necesar energetic de până la 1.500 MW. În documentele oficiale, proiectul este prezentat ca fiind construit în jurul unui mix energetic care să permită alimentarea infrastructurii de calcul și care să includă energia nucleară.

Pentru România, o asemenea infrastructură ar însemna nu doar construirea centrelor de date, ci și asigurarea întregului ecosistem necesar funcționării lor: energie, rețele, comunicații, sisteme de răcire, securitate și infrastructură digitală.

Tocmai de aceea, dimensiunea reală a proiectului este mai mare decât simpla construcție a unor clădiri pline cu servere.

Ce știm despre impactul asupra mediului?

În acest moment, trebuie făcută o distincție între ceea ce se știe și ceea ce urmează să fie stabilit.

Este evident că o infrastructură de calcul de asemenea dimensiune va avea cerințe importante în ceea ce privește energia și răcirea. Însă nu există încă o configurație tehnică finală care să permită prezentarea unei cifre definitive privind consumul de apă al proiectului.

De aceea, afirmații de tipul „gigafabrica va consuma apa unui oraș” sau estimări precise privind cantitatea de apă care va fi consumată nu trebuie prezentate în acest moment ca date oficiale ale proiectului.

Aceste lucruri vor trebui stabilite prin proiectarea tehnică și prin procedurile de autorizare aplicabile.

La fel de important este și faptul că amplasarea efectivă și configurația finală a infrastructurii trebuie să țină cont de cerințele de mediu, de infrastructura disponibilă și de condițiile de autorizare.

Ce urmează?

În acest moment, România încearcă să transforme o candidatură și un concept strategic într-un proiect de investiții concret.

Autoritățile trebuie să găsească partenerii, să structureze consorțiul, să stabilească soluția tehnică, să clarifice finanțarea și să parcurgă procedurile necesare pentru dezvoltarea infrastructurii.

Dacă proiectul va fi realizat la dimensiunea anunțată, România ar putea găzdui o infrastructură AI de importanță regională, cu peste 100.000 de acceleratoare și o capacitate energetică de până la 1.500 MW.

Dar între această perspectivă și o construcție efectivă există încă mai multe etape importante.

Black Sea AI Gigafactory este, în prezent, un proiect în curs de structurare, nu o gigafabrică deja construită.

Iar tocmai de aceea merită urmărite de acum înainte nu doar promisiunile privind investiția, ci și răspunsurile la întrebările concrete: cine va finanța proiectul, ce infrastructură publică va fi necesară, cât va costa aceasta, ce soluții energetice și de răcire vor fi utilizate și care va fi impactul asupra comunităților și mediului.