Anton-Maria Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu, nota în lucrarea sa „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” cele nouă capete de acuzare formulate de Poarta Otomană împotriva domnitorului Țării Românești. Aceste acuzații aveau să ducă, în cele din urmă, la mazilirea și execuția sa tragică, împreună cu fiii săi.
Trădare diplomatică: Brâncoveanu întreținea corespondență secretă cu împăratul Austriei, cu Moscova, cu Polonia și cu Republica Veneția, oferindu-le informații secrete despre otomani.
Titlu nobiliar austriac: Împăratul Leopold I i-a acordat lui Constantin Brâncoveanu, printr-o diplomă emisă la Viena la 30 ianuarie 1695, titlul de Prinț al Sfântului Imperiu Roman, împreună cu dreptul de succesiune pe linie bărbătească — o dovadă a apropierii sale de Curtea de la Viena.
Asuprirea poporului: Pentru a-și mări averea, Brâncoveanu ar fi impus taxe și biruri grele, mai aspre decât ale înaintașilor săi, sărăcind țara.
Refugiul strategic la Târgoviște: Sub pretextul schimbării aerului, domnitorul locuia mare parte din an la Târgoviște, pregătindu-și astfel o eventuală fugă în Transilvania, împreună cu familia și bogățiile sale.
Achiziții de moșii: A cumpărat numeroase domenii, inclusiv un teren pe care urma să ridice un palat de mari dimensiuni.
Depozite externe de avere: Brâncoveanu a depus sume considerabile de bani în bănci din Viena și Veneția, unde avea și agenți permanenți.
Complicitate la trădare: Fuga lui Toma Cantacuzino la Moscova în 1711 ar fi fost făcută cu acordul tacit al domnitorului.
Fast și opulență interzisă: Și-a procurat timpane și trâmbițe de argint din Viena, obiecte considerate prea luxoase chiar și pentru sultanul otoman.
Bătător de monedă: A emis în Transilvania monede de aur sub forma unor medalii, cu valori între 2 și 10 galbeni, gest perceput ca o sfidare a autorității otomane.
Aceste acuzații, unele exagerate sau motivate politic, reflectă complexitatea relațiilor diplomatice și economice din vremea lui Constantin Brâncoveanu, dar și contextul în care un domnitor loial intereselor poporului său a fost condamnat pentru dorința de autonomie și protejarea valorilor creștine.
