András Toma s-a născut pe 5 decembrie 1925 în Ungaria, în localitatea Újfehértó. Era fiul unui fierar și, înainte de al Doilea Război Mondial, era un tânăr care lucra ca ucenic într-un atelier de fierărie din satul său natal.
În octombrie 1944, în contextul avansului trupelor sovietice în Europa de Est, András Toma a fost înrolat în armata maghiară. La scurt timp, în timpul luptelor din Polonia, a fost capturat de către sovietici. Avea doar 19 ani.
După capturare, Toma a fost internat într-un lagăr de prizonieri din Uniunea Sovietică. În 1945, grav bolnav, a fost transferat într-un spital psihiatric militar din orașul Kotelnich, aflat în vestul Rusiei. Deoarece vorbea doar maghiară, personalul rus nu i-a înțeles limba, iar în lipsa documentelor sau a unei identități clare, a fost considerat bolnav psihic. Astfel, a fost internat permanent într-un spital de psihiatrie, unde a rămas timp de peste 50 de ani.
Anii au trecut, iar autoritățile sovietice l-au dat uitării. Familia lui l-a crezut mort și a fost declarat decedat în Ungaria în 1954. În realitate, András Toma trăia într-o izolare completă, fără să aibă contact cu lumea exterioară sau să fie înțeles de cineva.
Abia în 2000, în urma unui proces de verificare a pacienților din spitalele psihiatrice din Rusia, un lingvist a realizat că limba vorbită de Toma era maghiara. După investigații suplimentare, identitatea sa a fost confirmată prin teste ADN, comparându-se cu rudele rămase în viață din Ungaria. Cazul său a devenit rapid cunoscut la nivel internațional, fiind considerat „ultimul prizonier de război” al celui de-Al Doilea Război Mondial.
András Toma a fost repatriat în Ungaria în august 2000, după 55 de ani de captivitate. A fost întâmpinat ca un erou, dar și cu multă compasiune. Statul maghiar i-a acordat o pensie militară și sprijin pentru reabilitare.
A locuit cu sora sa vitregă, care l-a primit înapoi cu drag, iar pentru o perioadă a fost îngrijit într-un cămin pentru veterani. A murit pe 30 martie 2004, la vârsta de 78 de ani, în Ungaria.
Povestea lui András Toma este un exemplu cutremurător al traumelor războiului și al modului în care un om poate fi pierdut și regăsit după decenii. El rămâne simbolul tăcut al unui conflict care a continuat să aibă ecouri mult timp după încetarea ostilităților.
