Windows XP este adesea amintit ca unul dintre cele mai bune sisteme de operare, chiar dacă în timp au apărut probleme de securitate. Provenind din linia Windows NT, XP a reprezentat un salt uriaș față de Windows 95, 98 și Me, care erau bazate pe DOS și pline de instabilități. Un exemplu de inovație a fost memoria virtuală paginată, introdusă odată cu NT.
Windows NT 4.0 și Windows 2000 Professional au adus o stabilitate de neegalat, bazându-se pe kernel-ul NT. NT 4.0 era excelent pentru stațiile de lucru profesionale, dar nu avea suport pentru USB, lucru rezolvat de Windows 2000 Professional. Îmi amintesc cum am înlocuit multe sisteme cu Windows 98 și Me cu Windows 2000, tocmai pentru fiabilitatea lui.
Apoi a venit Windows XP: combina stabilitatea lui Windows 2000 Professional cu suportul pentru DirectX, ceea ce îl făcea ideal atât pentru aplicații de birou, cât și pentru gaming. Deși personal consider că Windows 7 a fost cel mai reușit (datorită suportului nativ pentru 64-bit și optimizării), la vremea sa XP a fost atât de bun încât multe companii au refuzat să facă tranziția la Vista. Eu însumi am folosit XP pe laptopul de serviciu până în 2014, pentru că era perfect pentru sarcinile zilnice și necesita mai puține resurse decât Windows 7 – lucru important pe hardware-ul mai vechi.
Desigur, perioada XP a fost și una de tranziție, cu versiuni de 32-bit și 64-bit. Pentru utilizatorul obișnuit nu conta prea mult, dar pentru specialiștii IT a fost o provocare: aplicații de 32-bit trebuiau rulate în medii de compatibilitate, iar instalarea putea deveni confuză din cauza multiplelor DVD-uri disponibile. Spre deosebire de Windows 7, unde aproape toate sistemele erau deja pe 64-bit, XP a prins exact momentul de schimbare, ceea ce l-a făcut atât iubit, cât și complicat în anumite scenarii.
