Când modernizarea întâlnește vegetația existentă
La Galați, Faleza Dunării intră într-un amplu proces de modernizare. La Brașov, Parcul Central „Nicolae Titulescu” a devenit centrul unei dispute privind construirea unei parcări subterane.
Sunt două proiecte diferite, în două orașe diferite, cu obiective diferite. Dar au un punct comun: intervenția asupra unui spațiu urban existent și întrebarea dacă vegetația matură poate fi protejată atunci când orașul are nevoie de infrastructură nouă.
La Galați se discută despre arborii care ar putea fi eliminați pentru realizarea lucrărilor de modernizare a Falezei. La Brașov, disputa privește excavarea unei suprafețe din Parcul Nicolae Titulescu pentru construirea unei parcări subterane cu aproximativ 440 de locuri.
În ambele cazuri, administrațiile spun că proiectele vor aduce beneficii orașului. În ambele cazuri, criticii întreabă ce se pierde în proces.
Brașov: 440 de locuri de parcare sub parc
Consiliul Local Brașov a aprobat, la 28 august 2026, documentația pentru concesionarea proiectării, construirii, administrării și operării unei parcări subterane în zona Parcului Nicolae Titulescu.
Proiectul prevede aproximativ 440 de locuri de parcare. În același contract intră și administrarea Parcării Regina Maria, care are 306 locuri, astfel încât ansamblul concesionat ajunge la aproximativ 746 de locuri.
Primarul George Scripcaru susține că obiectivul este, în fapt, eliberarea unor suprafețe de la nivelul solului de mașini și transformarea lor în zone pietonale și spații verzi.
Edilul afirmă și că vegetația va fi evaluată, iar arborii considerați valoroși vor fi transplantați. Potrivit explicațiilor sale, parcarea ar urma să fie construită pe aproximativ 7.600 de metri pătrați, în zona dinspre Casa Armatei.
Este un argument care trebuie luat în calcul. Dar nu închide discuția.
Criticii văd altfel proiectul
Opoziția locală și organizațiile civice susțin că intervenția va afecta o parte importantă a parcului și că arborii maturi nu pot fi înlocuiți rapid prin plantarea unor exemplare tinere.
Fostul viceprimar Flavia Boghiu a afirmat că zona afectată ar reprezenta aproximativ o treime din parc și că arborii aflați pe suprafața excavată ar dispărea, susținând că refacerea unui spațiu verde comparabil ar putea dura 10–15 ani. Acestea sunt însă estimări și poziții ale sale, nu o concluzie independentă privind rezultatul final al proiectului.
În paralel, organizația „Scut pentru Spații Verzi” a anunțat un protest împotriva proiectului, iar în parc au apărut deja mesaje precum „Parc, nu parcare!”.
Așadar, la Brașov nu este vorba doar despre o dispută politică. Există și o dezbatere publică reală privind modul în care trebuie tratat un parc istoric atunci când administrația dorește să introducă infrastructură subterană.
Și la Galați problema este asemănătoare
La Galați, discuția a pornit de la documentele proiectului de modernizare a Falezei.
Datele prezentate public indică 1.904 arbori inventariați și 900 de arbori propuși pentru eliminare în documentația proiectului. Dintre aceștia, 694 erau legați de lucrări de infrastructură și utilități, în timp ce ceilalți erau împărțiți în categorii privind starea de sănătate.
Ulterior, primarul Ionuț Pucheanu a susținut că această cifră nu trebuie interpretată automat drept numărul final al arborilor care vor fi tăiați. Municipalitatea spune că o parte dintre arborii aflați în zona lucrărilor vor fi salvați prin modificarea traseelor sau transplantați.
În plus, proiectul prevede plantarea a peste 3.000 de arbori noi. Aici apare însă aceeași problemă ca la Brașov. Numărul de arbori nu spune singur întreaga poveste.
Un puiet nu este egal cu un copac matur
Este probabil cea mai importantă lecție care trebuie desprinsă din ambele controverse. Dacă într-un proiect sunt eliminați 100 de arbori maturi și sunt plantați ulterior 300 de puieți, bilanțul aritmetic este pozitiv.
Bilanțul ecologic nu este însă atât de simplu. Un arbore matur oferă deja umbră, răcoare, masă foliară și un habitat format în timp. Un puiet are nevoie de ani pentru a ajunge la dimensiuni comparabile.
De aceea, promisiunea „vom planta mai mulți arbori decât eliminăm” trebuie privită ca o componentă a proiectului, nu ca un argument care închide automat discuția.
Întrebarea corectă este: Câți arbori maturi pot fi păstrați?
Abia după aceea vine întrebarea: Câți arbori noi vor fi plantați?
Dar există și reversul medaliei
Ar fi însă simplist să spunem că orice intervenție asupra unui parc sau a unei zone verzi este automat greșită.
Orașele au nevoie de infrastructură. Au nevoie de transport, parcări, rețele edilitare, consolidări, piste pentru biciclete, spații pietonale și infrastructură pentru persoanele cu dizabilități.
La Brașov, administrația susține că parcarea subterană ar permite eliminarea unor parcări de la suprafață și extinderea zonelor pietonale și verzi. Proiectul este prezentat, prin urmare, nu ca o simplă creștere a numărului de mașini în centrul orașului, ci ca o mutare a unei părți a infrastructurii auto sub nivelul solului.
La Galați, proiectul Falezei include consolidări, modernizarea infrastructurii, piste pentru biciclete și alergare, zone de recreere și noi amenajări peisagistice.
Problema nu este, așadar, existența infrastructurii. Problema este cum este proiectată infrastructura în raport cu ceea ce există deja.
Cine trebuie să demonstreze că soluția aleasă este cea mai bună?
Aici administrațiile locale au o responsabilitate importantă.
Când un oraș intervine într-un spațiu verde matur, nu este suficient să prezinte randarea finală. Trebuie explicat ce se întâmplă înainte de randare. Câți arbori există? Câți pot fi păstrați? Câți trebuie eliminați și de ce? Ce alternative au fost analizate? Câți pot fi transplantați? Unde vor fi plantați arborii noi? Cât timp va dura până când noul spațiu verde va ajunge la o valoare comparabilă cu cel existent?
Aceste întrebări sunt valabile atât pentru Galați, cât și pentru Brașov.
Nu trebuie aleasă între „beton” și „copaci”
De multe ori, dezbaterea publică ajunge într-o falsă confruntare: ori dezvoltare, ori mediu.
Realitatea este mai complicată. Un oraș modern are nevoie de infrastructură, dar are nevoie și de arbori maturi. Are nevoie de parcări, dar trebuie să decidă unde sunt amplasate.
Are nevoie de spații pietonale, dar trebuie să evite transformarea lor în suprafețe minerale excesiv încălzite.
Are nevoie de regenerare urbană, dar regenerarea nu înseamnă obligatoriu înlocuirea unui spațiu existent cu unul complet nou.
Uneori, cea mai bună soluție poate fi să adaptezi proiectul la ceea ce există deja.
Galațiul și Brașovul pun aceeași întrebare
În cele două orașe, argumentele sunt diferite, iar proiectele nu pot fi judecate după aceeași măsură. Dar dezbaterea poate fi aceeași.
Cât de mult trebuie să sacrificăm din orașul existent pentru a construi orașul viitor?
La Galați, răspunsul va putea fi verificat pe măsură ce lucrările avansează: câți arbori vor fi păstrați, câți eliminați și câți vor fi plantați efectiv.
La Brașov, răspunsul va deveni vizibil odată cu evoluția proiectului din Parcul Titulescu și cu modul în care va fi gestionată vegetația existentă.
Până atunci, promisiunile administrațiilor trebuie luate în serios, dar și verificate. Pentru că un oraș nu este doar ceea ce construiește.Este și ceea ce alege să nu distrugă.
Iar un copac matur nu este doar un element decorativ într-un proiect urban. Este o parte a orașului care a crescut înaintea noastră și pe care o putem transmite mai departe.
Aceasta este, în fond, întrebarea pe care atât Galațiul, cât și Brașovul o au acum în față: cât din orașul pe care îl modernizăm mai vrem să rămână recognoscibil pentru cei care vor locui în el peste 20, 30 sau 50 de ani?
