**Câteva considerații privind cea de-a XXXIII-a ediție a Galei Premiilor UNITER**, desfășurată în Sala Mare a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, în seara zilei de 26 mai 2025.
De menționat că observațiile de mai jos provin din perspectiva unui telespectator, nu a unui participant din sală. Deși transmisia realizată de TVR a fost una de calitate, profesionist coordonată, ca de obicei, de Ruxandra Țuchel, iar regia TV – asigurată de o realizatoare ce a înlocuit-o eficient pe veterana Luminița Dumitrescu – a pus în valoare scenografia spectaculoasă semnată de Cosmin Florea, este greu de crezut că poate fi transmisă integral, prin ecran, emoția trăită în sală. Gala este, de mulți ani, concepută ca un spectacol, idee inițiată de regretatul Ion Caramitru, iar ediția de anul acesta – chiar dacă a avut momente artistice mai puține și, în unele cazuri, discutabile – a reușit să capteze publicul din sală, să-l implice emoțional în suspansul deschiderii fiecărui plic.
Unul dintre cele mai emoționante momente a fost discursul Rodicăi Negrea, laureată a premiului pentru întreaga activitate acordat de Senatul UNITER. A fost perceput ca un act reparatoriu, după o nedreptate anterioară – omisiunea de la nominalizările pentru rolul său remarcabil din spectacolul *Ținutul din Miezul verii*, montat de Vlad Massaci la Teatrul Mic. În contextul actual, persistă întrebări legate de mecanismele de selecție și recompensare – inclusiv propulsarea celor responsabili pentru astfel de omisiuni în poziții cheie, cum ar fi curatoriatul FNT.
De asemenea, decizia juriului final de a ignora spectacolul *Mary Stuart*, regizat de Andrei Șerban la TNB, a ridicat semne de întrebare. Indiferent de palmaresul anterior al artiștilor implicați – Andrei Șerban, Helmut Stürmer sau Corina Grămoșteanu – o astfel de montare merita cel puțin o mențiune. În special, interpretarea Ralucăi Aprodu, care a susținut două roluri regale distincte, a fost o performanță de excepție. Similar, anul trecut a fost trecut cu vederea spectacolul *Gertrude*, regizat de Silviu Purcărete, în ciuda succesului recent repurtat la Budapesta. TNB pare a fi, în mod repetat, exclus din palmares, o situație observată și de critici reputați precum Marina Constantinescu, într-un articol apărut anterior în *România literară*.
Problema nu pare a fi una punctuală, ci una de sistem. Ar fi necesară o analiză serioasă din partea Senatului UNITER, nu doar o aprobare formală a deciziilor președintelui. De asemenea, s-ar impune verificarea unor situații de incompatibilitate – existând indicii că un membru al juriului final avea în derulare contracte cu teatre ale căror producții au fost nominalizate.
În privința formatului Galei, au existat și nemulțumiri legate de durata exagerată a unor discursuri și de tonul autoreferențial adoptat de unii invitați la laudatio. Discursurile cu tentă ideologică, de inspirație neomarxistă sau cu accente politice, rostite de unii dintre laureați, nu au fost universal apreciate. Unul dintre cele mai discutabile momente l-a constituit intervenția unui reprezentant al Ministerului Culturii, al cărui discurs părea desprins din alte vremuri. Deși sprijinul financiar al ministerului a fost esențial, iar prezența ministrului Natalia Intotero la Iași – într-un context tensionat privind sala „La Cub” – a fost binevenită, reacțiile de tip „temenele” venite din partea unora dintre reprezentanții UNITER au părut excesive.
Totuși, dincolo de aceste aspecte critice, Gala a avut și numeroase puncte forte. Alegerea Craiovei ca oraș gazdă a fost una inspirată, Teatrul Național „Marin Sorescu” celebrând 175 de ani de existență și aflându-se într-o perioadă artistică prolifică. Eforturile administrației locale de a susține teatrul – inclusiv omagierea figurii legendare a fostului director Emil Boroghină – sunt de apreciat.
Gala s-a desfășurat în aceeași zi cu învestirea noului președinte, Nicușor Dan, care, în discursul de preluare a mandatului, a vorbit despre importanța culturii. Indiferent de opțiunile politice, este esențial ca România să rămână angajată pe parcursul european, iar teatrul – alături de alți vectori culturali – are un rol esențial în susținerea acestui parcurs. Artiști influenți precum Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Radu Afrim, Mihai Călin și Marina Constantinescu au avut contribuții semnificative în acest sens. Deși au existat și derapaje, acestea au fost sancționate corect de breaslă.
Un mesaj important transmis de pe scena Galei a fost cel al unității. Este de dorit ca acest apel să nu rămână doar o declarație festivă. La aniversarea celor 35 de ani de existență, UNITER continuă să reziste, într-un climat cultural și politic adesea complicat.
