Una dintre cele mai controversate prevederi ale proiectului L143/2026 este mecanismul prin care terenurile necesare unor proiecte miniere strategice ar putea fi dobândite prin expropriere.
Pentru a înțelege ce propune proiectul, este important să separăm trei lucruri: exproprierea, despăgubirea proprietarului și folosirea ulterioară a imobilului de către compania minieră.
Exproprierea există deja în România
Legea nr. 255/2010 stabilește cadrul juridic pentru exproprierea unor imobile proprietate privată atunci când acestea sunt necesare unor obiective de utilitate publică.
Legea include deja mai multe categorii de lucrări de interes național. Printre acestea se află și anumite lucrări miniere de interes național pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.
Prin urmare, ideea că o proprietate privată poate fi expropriată pentru un obiectiv declarat de utilitate publică nu este introdusă de L143/2026.
Noutatea propusă este extinderea explicită a acestui mecanism către proiectele miniere strategice privind materiile prime critice.
Ce ar adăuga L143/2026
Proiectul propune modificarea Legii 255/2010 astfel încât, printre obiectivele pentru care se poate realiza exproprierea să fie incluse proiectele miniere strategice recunoscute la nivel european.
În același timp, proiectul modifică legislația minieră pentru a introduce o procedură specială de acces la terenurile necesare unui astfel de proiect.
Schema este, în linii mari:
- Compania încearcă să obțină terenul prin cumpărare sau prin dobândirea unui drept de folosință.
- Proprietarul primește o ofertă și poate negocia.
- Dacă terenul nu poate fi dobândit prin aceste mijloace, titularul proiectului poate solicita inițierea exproprierii.
- Statul inițiază și realizează procedura de expropriere.
- Proprietarul primește despăgubirea prevăzută de procedura de expropriere.
- Imobilul dobândit de stat prin expropriere poate fi ulterior concesionat titularului proiectului minier strategic.
Ultimul pas este unul dintre cele mai importante elemente ale proiectului.
Statul expropriază, nu compania
Formularea „compania minieră îți ia terenul” nu descrie exact mecanismul juridic propus. Compania nu devine expropriator.
În proiect, expropriatorul este statul român, prin autoritatea desemnată.
Procedura este raportată la Legea 255/2010, care stabilește etapele exproprierii, identificarea imobilelor, stabilirea sumelor și transferul dreptului de proprietate.
Prin urmare, compania minieră nu poate pur și simplu să ia terenul unui proprietar.
Este necesară parcurgerea unei proceduri de expropriere.
Dar ce se întâmplă după expropriere?
Aici apare una dintre cele mai importante particularități ale L143/2026.
Proiectul prevede că imobilele dobândite de stat prin expropriere pentru realizarea unui proiect minier strategic pot fi concesionate titularului proiectului minier.
Concesiunea ar urma să fie încheiată direct între stat și titularul proiectului. Durata concesiunii este legată de durata licenței miniere.
Prin urmare, mecanismul nu se oprește la expropriere. Există o a doua etapă: proprietatea privată este transferată statului prin expropriere, iar imobilul poate fi apoi pus la dispoziția titularului proiectului minier prin concesiune.
Această prevedere explică de ce proiectul a generat reacții atât de puternice.
Cine suportă despăgubirile?
O altă nuanță importantă este că proprietarul nu rămâne fără despăgubire.
Proiectul prevede mecanisme prin care titularul proiectului minier avansează sumele necesare pentru despăgubirile aferente exproprierii.
Cu alte cuvinte, nu este vorba despre confiscarea gratuită a proprietății.
Transferul dreptului de proprietate prin expropriere este însoțit de plata despăgubirii prevăzute de lege.
Proiectul introduce însă un mecanism financiar prin care compania care beneficiază de proiect suportă în avans aceste costuri.
Există și un drept de preempțiune
L143/2026 propune și un mecanism prin care titularul unui proiect minier strategic ar beneficia de un drept de preempțiune pentru anumite imobile aflate în perimetrul minier.
Asta înseamnă că, înainte de a ajunge la expropriere, proiectul creează un instrument prin care compania poate avea prioritate la cumpărarea anumitor imobile.
Este o prevedere distinctă de expropriere și nu trebuie confundată cu aceasta.
Este diferit față de Legea 255/2010?
Da, în anumite privințe. Legea 255/2010 este legea generală care stabilește cadrul exproprierii pentru numeroase obiective de utilitate publică. L143/2026 propune includerea explicită a unei noi categorii: proiectele miniere strategice privind materiile prime critice.
Mai mult, proiectul creează în legislația minieră o legătură directă între terenurile dobândite de stat prin expropriere și concesionarea acestora către titularul proiectului.
Prin urmare, nu este corect nici să spunem că L143/2026 „inventează exproprierea”, nici să ignorăm faptul că introduce un mecanism specific pentru proiectele miniere strategice.
Dar poate fi luată „casa”?
Aici este nevoie de o formulare atentă.
Textul proiectului se referă la terenurile și imobilele necesare realizării proiectelor miniere strategice și trimite la procedura din Legea 255/2010.
Legea 255/2010 permite exproprierea unor bunuri imobile proprietate privată, iar noțiunea de imobil poate include terenuri și construcții.
Totuși, nu rezultă că orice locuință din apropierea unei exploatări miniere poate fi automat expropriată. Ar trebui să existe un obiectiv concret, un amplasament determinat și parcurgerea procedurii legale.
Prin urmare, formularea „statul poate lua orice casă pentru minerit” ar fi prea largă.
Mai exact este: proiectul creează posibilitatea exproprierii imobilelor necesare anumitor proiecte miniere strategice, în condițiile procedurii de utilitate publică.
De ce este importantă această diferență
Mesajele publice despre proiect au folosit formule precum „statul îți ia casa și terenul și le pune pe mâna companiilor miniere”.
Textul proiectului susține doar parțial această formulare. Da, există un mecanism prin care:
statul expropriază – proprietarul este despăgubit – imobilul intră în proprietatea statului – imobilul poate fi concesionat titularului proiectului minier.
Dar nu este vorba despre o confiscare fără despăgubire și nici despre posibilitatea oricărei companii miniere de a expropria orice proprietate. Diferența dintre cele două formulări este importantă pentru înțelegerea proiectului.
Ce se poate spune cu certitudine în acest moment
L143/2026 propune o extindere a mecanismului de expropriere către proiectele miniere strategice privind materiile prime critice.
Proiectul păstrează procedura de expropriere în cadrul Legii 255/2010, dar introduce reguli speciale pentru proiectele miniere strategice.
Una dintre cele mai importante prevederi este posibilitatea ca imobilele dobândite de stat prin expropriere să fie concesionate ulterior titularului proiectului minier.
Prin urmare, disputa nu este doar despre expropriere în sine. Este și despre relația dintre utilitatea publică, proprietatea privată și interesul unei companii care dezvoltă un proiect minier strategic.
Aceasta este una dintre modificările legislative care merită urmărite pe măsură ce proiectul este dezbătut în Camera Deputaților.
