Uniunea Europeană are 27 de state membre, dar harta Europei nu se suprapune cu harta UE. Mai multe țări europene au ales să rămână în afara Uniunii, unele fiind însă foarte apropiate de Bruxelles, în timp ce altele negociază de ani de zile pentru a deveni membre.
Nu toate au spus „nu” UE. Unele încă așteaptă să spună „da”.
Țările europene care nu sunt în UE
Norvegia – de două ori „nu”
Norvegia este unul dintre cele mai apropiate state de UE fără să fie membru. A respins aderarea prin referendum în 1972 și 1994. Principalul motiv a fost teama de pierdere a controlului asupra resurselor naturale, în special pescuitul și agricultura, dar și dorința de a păstra o autonomie politică ridicată.
Astăzi, Norvegia este în Spațiul Economic European și are acces la piața unică.
Elveția – apropiere fără aderare
Elveția a ales o altă formulă. A renunțat la proiectul aderării și a construit o rețea de acorduri bilaterale cu UE.
Motivația principală este păstrarea independenței politice și a propriului model economic, în timp ce țara beneficiază de o relație foarte strânsă cu piața europeană.
Islanda – pescuitul contează
Islanda a depus cererea de aderare în 2009, dar negocierile au fost suspendate în 2013.
În 2026, islandezii au respins prin referendum reluarea negocierilor. 52,8% au votat împotrivă. Marea problemă este controlul asupra pescuitului, una dintre principalele resurse economice ale țării.
Islanda este deja în Spațiul Economic European și în Schengen.
Liechtenstein – nu are nevoie de aderare
Micul principat este în Spațiul Economic European și are acces la piața unică, deși nu este membru UE.
Pentru o țară atât de mică, formula actuală oferă majoritatea avantajelor economice ale integrării fără obligația aderării.
Regatul Unit – a ieșit
Marea Britanie este singura țară europeană importantă care a fost membră a UE și a plecat.
În referendumul din 2016, 51,9% au votat pentru Brexit. În 2020, Regatul Unit a părăsit oficial Uniunea.
Motivele centrale au fost suveranitatea legislativă, controlul imigrației și dorința de a recupera controlul asupra politicilor naționale.
Andorra, Monaco și San Marino – prea mici pentru o integrare clasică
Cele trei microstate nu sunt membre UE, dar au relații economice și monetare foarte strânse cu Uniunea.
Andorra și San Marino au uniuni vamale cu UE, iar aceste state folosesc euro prin acorduri monetare.
Motivația nu este euroscepticismul în sensul clasic, ci faptul că dimensiunea și particularitățile lor fac ca relațiile speciale cu UE să fie mai practice decât aderarea deplină.
Vaticanul – un caz aparte
Vaticanul nu este membru UE și nici nu urmărește aderarea. Este un stat suveran cu o funcție și o structură complet diferite de cele ale unui stat european obișnuit. Are însă o relație monetară cu UE și folosește euro.
