Accesul la informațiile de interes public este un drept garantat prin lege, dar exercitarea lui nu se încheie întotdeauna odată cu trimiterea unei solicitări. Uneori, instituțiile întârzie să răspundă, transmit informații incomplete sau refuză să comunice anumite documente. În astfel de situații, cetățenii au la dispoziție proceduri prin care pot cere respectarea dreptului lor.
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public stabilește că orice persoană poate solicita informații referitoare la activitatea unei instituții publice, fără să fie obligată să justifice motivul solicitării.
Cum se formulează o solicitare
Cererea poate fi transmisă în scris, prin e-mail, prin poștă sau depusă la registratura instituției. Pentru a evita neclaritățile, este recomandat ca solicitarea să conțină:
- numele solicitantului și datele de contact;
- denumirea instituției căreia îi este adresată;
- descrierea clară a informațiilor sau documentelor solicitate;
- modalitatea preferată de primire a răspunsului.
De exemplu, un cetățean poate cere unei primării copia unui contract de achiziție, valoarea unei investiții publice, situația plăților efectuate sau documentele privind executarea unei lucrări.
Nu este necesară formularea unei justificări privind interesul personal pentru obținerea informațiilor.
În cât timp trebuie să răspundă instituția
Potrivit Legii 544/2001, termenele sunt următoarele:
- 10 zile de la înregistrarea solicitării, pentru comunicarea informației;
- maximum 30 de zile, dacă identificarea informației necesită un timp mai îndelungat. În acest caz, solicitantul trebuie înștiințat în primele 10 zile;
- 5 zile, pentru comunicarea refuzului motivat.
Dacă instituția nu deține informația solicitată, trebuie să informeze solicitantul în termenul legal și, dacă este cazul, să indice instituția competentă.
Ce poate face cetățeanul dacă nu primește niciun răspuns
Lipsa unui răspuns în termenul legal nu înseamnă că solicitarea poate fi ignorată. Legea permite contestarea refuzului tacit, adică situația în care instituția nu comunică informațiile și nu transmite niciun răspuns.
Primul pas practic este păstrarea dovezii că solicitarea a fost transmisă și înregistrată: numărul de înregistrare, confirmarea de primire a e-mailului sau documentul depus la registratură.
Cetățeanul poate reveni asupra cererii, menționând data solicitării inițiale și termenul legal depășit, dar are și posibilitatea de a folosi procedurile oficiale de contestare.
Cum poate fi contestat un refuz
Legea 544/2001 prevede două căi principale prin care poate fi contestat refuzul unei instituții.
Reclamația administrativă
Cetățeanul poate depune o reclamație la conducătorul instituției publice, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de refuzul explicit sau tacit.
Reclamația trebuie să precizeze:
- data și obiectul solicitării inițiale;
- informațiile care nu au fost comunicate;
- motivul pentru care răspunsul este considerat nejustificat sau de ce lipsa răspunsului încalcă legea.
Instituția trebuie să analizeze reclamația și să transmită un răspuns motivat în termen de 15 zile. Dacă aceasta este considerată întemeiată, instituția trebuie să furnizeze informațiile solicitate și să menționeze măsurile luate împotriva persoanei responsabile.
Plângerea la tribunal
Dacă dreptul de acces la informații este în continuare încălcat, cetățeanul poate sesiza secția de contencios administrativ a tribunalului. Plângerea se poate adresa tribunalului de la domiciliul solicitantului sau celui în raza căruia se află sediul instituției.
Termenul prevăzut de lege este de 30 de zile de la expirarea termenului în care instituția trebuia să răspundă. Reclamația administrativă nu este obligatorie pentru sesizarea instanței, astfel că persoana poate recurge direct la această cale.
Procedura judiciară este una de urgență, iar plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru. Instanța poate obliga instituția să comunice informațiile și, în condițiile legii, să plătească daune morale sau patrimoniale.
Unde poate apela cetățeanul
Pentru exercitarea dreptului la informații publice, cetățenii au la dispoziție mai multe resurse:
- Conducerea instituției publice – pentru depunerea reclamației administrative;
- Tribunalul – pentru contestarea refuzului prin procedura de contencios administrativ;
- Ministerul Justiției – pentru consultarea explicațiilor privind procedurile legale de contestare;
- Organizațiile civice – pentru ghiduri, modele de solicitări și sprijin în înțelegerea legislației.
Un punct de plecare util este pagina Ministerului Justiției privind procedura de contestare, precum și textul Legii nr. 544/2001, disponibil pe Portalul Legislativ.
Dreptul la informare presupune și posibilitatea de a cere socoteală
Accesul la informațiile de interes public nu depinde de disponibilitatea unei instituții de a comunica, ci este un drept prevăzut de lege. Atunci când o solicitare este ignorată sau refuzată nejustificat, cetățenii pot cere explicații, pot contesta decizia și pot ajunge în instanță.
Cunoașterea acestor proceduri este importantă mai ales atunci când sunt vizate cheltuielile publice, contractele, investițiile sau deciziile administrative care afectează comunitățile. Transparența nu înseamnă doar publicarea unor documente, ci și posibilitatea reală a cetățenilor de a le obține și verifica.
