În județul Mureș, lângă Sângeorgiu de Pădure, Lacul Bezid ascunde povestea unei așezări dispărute sub apă. Bezidu Nou a fost inundat în timpul construirii barajului, iar locuitorii au fost strămutați. Astăzi, locul poate fi citit ca un peisaj al memoriei, în care apa, pădurea și câteva repere reconstruite păstrează legătura cu satul de odinioară.
Privit de la distanță, Lacul Bezid pare un peisaj liniștit, înconjurat de dealuri și păduri. Pentru istoria locală însă, apa lacului marchează locul în care a dispărut o comunitate: Bezidu Nou.
Satul a ajuns sub apă în contextul construirii barajului și al lacului de acumulare Bezid. Locuitorii au fost strămutați, iar vechea așezare a dispărut treptat din peisaj. Sursele istorice și documentările despre zonă menționează existența unor locuințe și a unor lăcașuri de cult care au rămas sub nivelul apei.
Un turn devenit simbol
Pentru mult timp, imaginea cea mai cunoscută a Bezidului Nou a fost cea a bisericii romano-catolice ale cărei ruine puteau fi observate deasupra apei.
Turnul a rezistat ani de zile într-un peisaj devenit complet diferit de cel în care fusese construit. Fotografiile vechi surprind această imagine neobișnuită: un element al unei construcții religioase ridicându-se singur deasupra lacului, ca un reper al satului dispărut.
În 29 iunie 2014, turnul și ultimele ruine ale bisericii rămase deasupra apei s-au prăbușit. Evenimentul a închis un capitol vizibil al istoriei Bezidului Nou, dar nu și memoria comunității.
Un loc care nu a fost uitat
Dispariția turnului nu a însemnat și dispariția simbolului.
În anii următori a apărut inițiativa reconstruirii unui monument care să amintească de vechea biserică și de comunitatea dispărută. Prin donații publice a fost realizată o nouă construcție, cunoscută drept Biserica Unității sau Biserica Solidarității.
Aceasta a fost inaugurată la începutul lunii august 2024, la zece ani după prăbușirea turnului original. Proiectul a fost prezentat ca un simbol al solidarității și al memoriei comunității din Bezidu Nou.
Noua construcție nu este, prin urmare, turnul istoric care s-a aflat deasupra lacului. Este un monument contemporan, ridicat pentru a păstra memoria acelui loc și a oamenilor care au trăit acolo.
Peisajul ca document
Astăzi, Lacul Bezid este și o destinație pentru activități recreative și turistice. În același timp, pentru cei interesați de istoria locală, peisajul are o semnificație aparte.
În funcție de nivelul apei, pot deveni vizibile anumite urme ale vechii așezări. Aceste apariții fac ca peisajul să se schimbe și să ofere, uneori, o imagine directă asupra locului ocupat cândva de sat.
Fotografia devine astfel mai mult decât o imagine a unui lac.
Ea poate surprinde două realități suprapuse: peisajul de astăzi și memoria unui sat care nu mai există la suprafață.
Bezidu Nou nu este o „așezare misterioasă” scufundată într-un lac și nici o legendă. A fost un sat real, cu locuitori și clădiri, care a dispărut în urma amenajării lacului de acumulare.
Iar ceea ce a rămas astăzi — apa, peisajul, urmele care apar uneori și monumentul ridicat în 2024 — oferă o formă vizibilă memoriei acestei comunități.
La Bezid, fotografia nu surprinde doar un peisaj. Surprinde și ceea ce nu se mai vede.
