România online sau România la ghișeu?
În 2026, digitalizarea statului român nu mai este doar un obiectiv din strategii guvernamentale sau un capitol din PNRR. Este o realitate vizibilă în viața de zi cu zi: taxe plătite online, cazier descărcat în câteva minute, programări digitale pentru pașapoarte.
Și totuși, pentru mulți cetățeni, experiența cu statul rămâne un amestec de aplicații care funcționează „aproape”, platforme care cer documente deja existente în sistem și instituții care încă solicită prezența fizică.
România digitală există. Dar este încă incompletă.
Taxe și impozite – zona cu cea mai mare evoluție
Zona fiscală este, fără îndoială, cea mai avansată în procesul de digitalizare.
Prin platforme precum ANAF și Ghișeul.ro, românii pot:
- plăti impozite locale și centrale
- achita amenzi
- depune declarații fiscale
- consulta situația obligațiilor
- obține documente fiscale în format digital
În 2026, majoritatea orașelor mari sunt integrate în Ghișeul.ro, iar plata taxelor de pe telefon a devenit rutină pentru milioane de persoane.
Ce încă lipsește
- interoperabilitate completă între primării
- notificări proactive privind scadențele
- interfață unificată pentru toate taxele
Cazier judiciar și documente administrative
Un progres major al ultimilor ani este posibilitatea obținerii cazierului judiciar online.
De asemenea, în 2026:
- programările pentru pașapoarte și permise se fac online
- certificatele fiscale pot fi solicitate digital
- unele primării emit adeverințe în format electronic
Ce încă lipsește
- acceptarea universală a documentelor digitale fără copie legalizată
- eliminarea solicitării documentelor deja existente în sistem
- identitate digitală unică și simplă pentru toți cetățenii
Sănătate – digitalizare parțială
În sistemul medical există deja:
- rețeta electronică
- cardul de sănătate
- dosarul electronic al pacientului
- programări online în anumite spitale
Totuși, experiența rămâne fragmentată. Platformele nu sunt întotdeauna integrate, iar accesul pacientului la istoricul complet este dificil.
Educație – pași înainte, dar fără sistem unificat
În 2026:
- înscrierea la grădiniță și școală primară se face online în marile orașe
- admiterea la liceu este complet digitalizată
- universitățile au platforme online pentru înscriere și taxe
Însă nu există un catalog electronic național unificat, iar experiența diferă semnificativ între urban și rural.
Ce încă lipsește în România digitală
1. Interoperabilitate reală
Cea mai mare problemă nu este lipsa platformelor, ci lipsa comunicării dintre ele. Cetățenii sunt încă puși să aducă adeverințe pe hârtie sau să încarce documente pe care statul le deține deja.
2. Identitate digitală universală
Autentificarea diferă de la o platformă la alta, iar semnătura electronică nu este încă simplu de utilizat pentru toți cetățenii.
3. Experiență de utilizator (UX) neuniformă
Multe portaluri folosesc limbaj birocratic, sunt greu de navigat și nu sunt optimizate pentru mobil.
4. Digitalizare inegală între localități
Orașele mari oferă servicii online funcționale, în timp ce în multe comune încă predomină formularele descărcabile cu depunere fizică.
Experiențe reale
Antreprenor: depune declarații online, dar pentru anumite avize locale trebuie să se deplaseze fizic.
Tânăr din diaspora: plătește taxe online, însă pentru unele documente notariale este necesară prezența în țară.
Pensionar: poate folosi serviciile online doar cu ajutor, platformele fiind greu de utilizat fără suport.
Ce ar trebui să urmeze
- Interoperabilitate obligatorie prin lege
- Eliminarea cererii de documente deja existente în sistem
- Identitate digitală universală
- Standardizare UX pentru toate platformele publice
- Educație digitală pentru populația vulnerabilă
În 2026, România nu mai este statul exclusiv al dosarului cu șină. Digitalizarea este reală și produce rezultate concrete.
Dar proiectul este încă neterminat. Adevărata miză nu este doar mutarea ghișeului online, ci construirea unui stat digital centrat pe cetățean.
