Nigeria, Madagascar și China | De la campanii de conștientizare la proiecte științifice și protejarea ecosistemelor, școlile din diferite regiuni ale lumii caută metode prin care elevii să înțeleagă schimbările climatice și să participe la protejarea mediului.
Educația climatică nu se limitează la lecții despre încălzirea globală. Ea poate include activități practice, observarea naturii, analiza datelor și identificarea unor soluții pentru problemele de mediu din comunitate. Trei exemple din Nigeria, Madagascar și China ilustrează moduri diferite în care educația poate fi conectată la realitățile locale și la provocările globale.
- Nigeria: elevii implicați într-o campanie de conștientizare ecologică
În 2026, la Government Technical College din Onitsha, Nigeria, a fost prezentată o nouă ediție a campaniei „Operation Clean Safe Green and Sustainable Environment”, inițiativă aflată, potrivit organizatorului, la al patrulea sezon.
Conform informațiilor publicate de organizator, elevii membri ai clubului de mediu SDGs au participat la activități de conștientizare privind protecția mediului și schimbările climatice. Campania este asociată cu profesorul și activistul de mediu Ifetike Chekwube Hope și cu Prince Ifetike Chekwube Foundation.
Inițiativa urmărește promovarea educației climatice în școlile din Nigeria și încurajarea elevilor să devină promotori ai responsabilității ecologice în comunitățile lor.
Exemplul evidențiază rolul cluburilor școlare și al implicării directe a elevilor. Totuși, amploarea campaniei și rezultatele sale trebuie confirmate prin surse suplimentare, iar informațiile disponibile nu demonstrează existența unui program oficial al ONU.
- Madagascar: educația conectată la protejarea ecosistemelor
În nordul Madagascarului, degradarea pădurilor, pierderea mangrovelor și presiunile asupra resurselor marine afectează ecosistemele și comunitățile care depind de agricultură, pescuit și turism.
În martie 2026, Institutul Internațional UNESCO pentru Planificarea Educației a prezentat o inițiativă privind consolidarea educației pentru mediu și integrarea problemelor locale în procesul de învățare. Demersul urmărește conectarea educației climatice la realitățile economice și ecologice ale regiunii.
Abordarea este importantă deoarece îi ajută pe elevi să înțeleagă legătura dintre degradarea mediului, biodiversitate și mijloacele de existență ale populației.
În loc să studieze schimbările climatice doar prin definiții generale, elevii pot analiza modul în care pierderea habitatelor naturale influențează comunitățile și de ce protejarea ecosistemelor este esențială pentru dezvoltarea durabilă.
- China: elevii folosesc știința și tehnologia pentru a studia clima
La Bao’an Experimental Middle School din Shenzhen, China, educația climatică a fost integrată în activități interdisciplinare bazate pe știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM).
Într-un exemplu publicat de UNESCO în noiembrie 2025, elevii au participat la proiecte precum construirea unor ecosisteme simulate și proiectarea unor soluții de utilizare a energiei regenerabile. Activitățile includ folosirea instrumentelor digitale pentru colectarea și analiza datelor climatice.
Acest model le permite elevilor să exploreze fenomenele de mediu prin experimente și să analizeze diferite soluții, dezvoltându-și în același timp gândirea critică și capacitatea de rezolvare a problemelor. Experiența arată cum educația climatică poate fi conectată la competențele științifice și digitale necesare într-o economie aflată în tranziție către tehnologii mai sustenabile.
Ce pot învăța școlile din aceste exemple?
Cele trei inițiative ilustrează abordări complementare: implicarea elevilor în campanii de conștientizare, studierea problemelor ecologice locale și utilizarea instrumentelor științifice pentru investigarea soluțiilor.
Pentru școlile din România, asemenea modele pot inspira proiecte adaptate comunităților locale: monitorizarea biodiversității, reducerea risipei, analiza consumului de energie sau identificarea efectelor caniculei și inundațiilor.
Educația climatică are rezultate mai bune atunci când informațiile teoretice sunt completate de activități practice și când elevii învață să verifice datele, să evalueze soluțiile și să colaboreze. Prin astfel de demersuri, școala poate contribui la formarea unei generații care înțelege provocările de mediu și este pregătită să participe informat la găsirea soluțiilor.
