O construcție hidrotehnică la Isaccea nu ar avea sens dacă ar rezolva doar câțiva kilometri de Dunăre.
Întrebarea interesantă este cât de departe s-ar propaga efectul hidraulic în amonte.
Ipoteza analizată pentru Publice.ro indică o posibilă influență importantă până la Galați, cu un nivel urmărit de aproximativ 450–500 cm, și chiar un efect care ar putea acoperi sectorul până spre Călărași.
Este o afirmație care trebuie demonstrată prin modelare, nu prezentată ca rezultat deja obținut.
Dar există un motiv pentru care merită testată. Problemele de navigație sunt dispersate pe un sector foarte lung. În evidențele AFDJ apar, printre altele, Isaccea, Dunărea Veche, Gropeni, Cochirleni și Corabia ca zone cu probleme de adâncime.
La Călărași situația este de asemenea dependentă de debitele mici. În datele AFDJ din iulie 2026, cota era de aproximativ -152 cm, cu prognoze care indicau o scădere suplimentară.
Aici apare diferența dintre o lucrare punctuală și o strategie hidraulică. O dragă poate interveni într-un punct. Un prag poate corecta o secțiune.
Un baraj sau un sistem mobil de control al debitului ar încerca să modifice condițiile hidraulice ale unui sector întreg. Dar și riscul este proporțional.
Ridicarea nivelului într-un punct poate modifica vitezele de curgere, transportul sedimentelor, zonele de depunere și regimul ecologic. Tocmai de aceea profesorul Lucian Puiu Georgescu insistă că intervențiile pe Dunăre trebuie precedate de modelare și monitorizare serioasă.
Prin urmare, întrebarea corectă nu este:
„Poate un baraj la Isaccea să rezolve Dunărea?” Ci:
„Ce nivel se poate obține la Galați, Brăila, Cernavodă și Călărași pentru fiecare scenariu de debit și cu ce efecte asupra sectoarelor intermediare?”
Asta poate fi calculat. Și tocmai calculul acesta ar trebui făcut înaintea oricărei decizii.
