Într-o perioadă în care orașele devin tot mai aglomerate, iar tehnologia conectează miliarde de oameni în fiecare secundă, există locuri unde timpul pare să se fi oprit.
În prefectura Saitama din Japonia, o comunitate fondată în urmă cu peste un secol se află în pragul dispariției. Satul Atarashiki Mura, creat în 1918 ca un experiment social bazat pe cooperare, muncă în comun și viață simplă, mai are astăzi doar trei locuitori permanenți.
Comunitatea a fost fondată de scriitorul japonez Saneatsu Mushanokoji, care visa la o societate în care oamenii să trăiască fără competiția și presiunile lumii moderne. Ideea a atras generații întregi de adepți, iar satul a rezistat războaielor, crizelor economice și transformărilor rapide ale Japoniei.
Astăzi însă, realitatea este mult mai dură. Tinerii au plecat către marile orașe, iar comunitatea îmbătrânește. Cei trei locuitori rămași încearcă să găsească o soluție pentru salvarea proiectului și caută inclusiv un nou lider care să continue povestea începută acum mai bine de 100 de ani.
Paradoxul este că satul nu dispare din cauza unui dezastru natural sau a unei crize financiare, ci din lipsa oamenilor. Fenomenul afectează tot mai multe regiuni din Japonia, unde satele se golesc treptat, iar casele abandonate devin o imagine obișnuită.
Povestea Atarashiki Mura ridică o întrebare simplă: poate supraviețui o comunitate atunci când ideile sale sunt apreciate, dar nimeni nu mai este dispus să trăiască după ele?
