România nu este singura țară europeană care își schimbă regulile pentru materiile prime critice. În toată Uniunea Europeană se construiește un nou cadru pentru explorarea, exploatarea, procesarea și reciclarea unor resurse considerate esențiale pentru industrie, energie, tehnologie și apărare.
În centrul acestei transformări se află Critical Raw Materials Act – Regulamentul (UE) 2024/1252, intrat în vigoare la 23 mai 2024.
Dar, spre deosebire de percepția creată de unele dezbateri naționale, Europa nu construiește 27 de sisteme complet separate. Regulamentul european stabilește cadrul comun, iar fiecare stat își adaptează propriile proceduri administrative, legislația minieră, regulile de mediu și instituțiile responsabile.
În 2026, această etapă de implementare a devenit tot mai vizibilă.
Ce urmărește, de fapt, Europa
Regulamentul european stabilește pentru 2030 patru obiective majore pentru materiile prime strategice:
- cel puțin 10% din consumul anual al UE să fie acoperit de extracția realizată în Uniune;
- cel puțin 40% să provină din procesarea realizată în UE;
- cel puțin 25% să provină din reciclare;
- cel mult 65% din consumul unei materii prime strategice să provină dintr-o singură țară terță.
Pentru a accelera proiectele, regulamentul introduce și conceptul de proiect strategic, căruia îi sunt asociate proceduri de autorizare mai rapide și acces mai facil la finanțare.
Prima rundă de proiecte strategice a desemnat 60 de proiecte: 47 în interiorul UE, în 13 state membre, și 13 în țări partenere.
În paralel, statele trebuie să creeze puncte unice de contact pentru proiectele din domeniu și să dezvolte programe naționale de explorare a resurselor geologice. Aici începe diferența dintre țări.
România: de la proiect legislativ la adaptarea cadrului minier
În România, dezbaterea a fost dominată în 2026 de proiectul de lege privind accesul la materiile prime critice și strategice.
Proiectul a fost actualizat succesiv în cadrul procesului legislativ, iar versiunea publicată în iulie 2026 figurează în continuare ca proiect legislativ.
În paralel, România și-a desemnat autoritățile responsabile pentru diferitele etape ale lanțului valoric.
Potrivit Comisiei Europene, pentru România, ANRMPSG este punctul de contact pentru extracție; Oficiul de Licențiere Industrială este responsabil pentru procesare, reciclare și substituție.
Prin urmare, discuția românească trebuie privită în contextul unei transformări europene mai ample: statul trebuie să creeze mecanisme prin care proiectele considerate strategice să poată fi autorizate în termenele prevăzute de regulamentul european.
Polonia: program național pentru căutarea zăcămintelor
Polonia a făcut în septembrie 2026 un pas important. La 2 septembrie, guvernul a aprobat Programul național pentru explorarea materiilor prime critice, cu orizont până în 2033.
Programul prevede cercetări geologice realizate de Institutul Geologic Național pentru identificarea zonelor cu potențial pentru zăcăminte de materii prime necesare economiei poloneze și europene.
Polonia lucrează în paralel și la legislația națională necesară aplicării CRMA. Un proiect de lege privind accesul economiei la materii prime critice și importante pentru economia națională este în procedură, iar versiunea sa a fost actualizată în iulie 2026.
Este una dintre cele mai clare demonstrații că implementarea CRMA nu înseamnă doar reguli privind exploatarea, ci și căutarea sistematică a unor noi zăcăminte.
Finlanda: lege națională pentru aplicarea obligațiilor europene
Finlanda este un alt exemplu important. Guvernul finlandez a transmis Parlamentului, la 13 august 2026, un proiect legislativ pentru implementarea și supravegherea obligațiilor rezultate din Regulamentul european privind materiile prime critice.
Proiectul stabilește și desemnează mai multe autorități competente pentru aplicarea regulamentului.
Finlanda își transmisese deja Comisiei Europene programul național de explorare a resurselor, în conformitate cu CRMA. Programul a fost elaborat de Geological Survey of Finland și aprobat în 2025.
Așadar, în Finlanda se văd două componente distincte: program de explorare + legislație națională de implementare și control.
Suedia: modificarea legislației de mediu și a regulilor miniere
Suedia este una dintre țările europene cu un interes major în materiile prime strategice.
Guvernul suedez a arătat în aprilie 2026 că lucrează la adaptarea legislației naționale la CRMA.
În același timp, au fost pregătite modificări privind legislația de mediu și gestionarea deșeurilor rezultate din exploatări miniere, inclusiv pentru aplicarea cerințelor europene privind materiile prime critice. Documentele guvernamentale menționează modificări ale Environmental Code și ale regulamentelor privind deșeurile extractive.
Suedia are, de asemenea, mai multe puncte de contact regionale pentru proiectele privind materiile prime critice, inclusiv în Västerbotten, Dalarna, Stockholm, Örebro, Västra Götaland și Skåne.
În cazul suedez, accentul cade astfel pe simplificarea și coordonarea autorizării, dar și pe regulile de mediu aplicabile activităților miniere.
Franța: materii prime critice integrate în politica industrială
Franța a mers pe o combinație între politica industrială și adaptarea cadrului administrativ.
În 2026 sunt în desfășurare demersuri privind adaptarea regulilor naționale la CRMA, inclusiv în domeniul instalațiilor și al deșeurilor rezultate din exploatare. Documentele administrației franceze arată că unele dispoziții au fost aprobate în februarie 2026 pentru aplicarea regulamentului european.
În același timp, Franța folosește instrumente de politică industrială pentru a susține producția și procesarea materiilor prime critice. Programul francez de credit fiscal pentru industria verde include inclusiv producția, transformarea și reciclarea materiilor prime critice.
Franța tratează, astfel, problema nu doar ca pe una minieră, ci ca pe una de politică industrială și securitate economică.
Germania: accent pe proiecte strategice și finanțare
Germania aplică CRMA prin intermediul structurilor federale, iar Ministerul Federal al Economiei are un rol central. Autoritățile germane indică explicit existența unor instrumente de finanțare pentru proiectele privind materiile prime critice, inclusiv fondul pentru materii prime și alte programe de sprijin.
Particularitatea germană este legată de structura federală: punctele de contact pentru autorizare sunt organizate la nivelul landurilor, iar Comisia Europeană indică Germania ca având puncte de contact federale/regionale în funcție de competențele administrative.
Italia: autorizări accelerate și fond de 900 de milioane de euro
Italia a creat deja mecanisme administrative speciale. Pentru proiectele strategice de procesare a materiilor prime critice, Unità di Missione Attrazione e Sblocco degli Investimenti – UMASI funcționează ca punct unic de contact.
Italia prevede o procedură unică de autorizare, în care sunt reunite mai multe acte administrative necesare proiectului. Pentru proiectele strategice, autorizația unică este prevăzută cu un termen care nu depășește zece luni.
În iulie 2026, Italia a trecut și la faza operațională a unui fond național de 900 de milioane de euro, destinat consolidării lanțurilor strategice și securizării aprovizionării cu materii prime critice.
Roma încearcă, de asemenea, să obțină un rol în viitoarea infrastructură europeană de stocare strategică, cu proiecte analizate la Porto Marghera, Trieste și Ravenna.
Portugalia: program național de prospecțiune 2025–2030
Portugalia a ales să pună accent pe cunoașterea resurselor proprii. Programul Național de Prospecțiune 2025–2030 este aliniat cu CRMA și urmărește identificarea și dezvoltarea durabilă a materiilor prime critice și strategice.
Autoritatea portugheză pentru energie și geologie arată că programul urmărește inclusiv identificarea resurselor care pot contribui la obiectivele europene privind extracția, procesarea și reciclarea.
Portugalia are și un punct național de contact pentru extracție, procesare și valorificarea deșeurilor miniere, alături de structuri regionale pentru alte etape ale lanțului valoric.
Slovenia: modifică propria lege a mineritului
În Slovenia, schimbarea este mai direct legată de legislația minieră. În ianuarie 2026, guvernul a stabilit proiectul de modificare a Legii mineritului.
Obiectivele declarate includ clarificarea procedurilor, eficientizarea proceselor administrative, reguli mai clare privind drepturile miniere și o implicare mai bine definită a autorităților locale în planificarea aprovizionării cu materii prime minerale.
În septembrie 2026, autoritățile slovene au anunțat și controale concentrate asupra cantităților de resurse minerale extrase și declarate de operatori. Slovenia arată astfel o altă față a implementării europene: nu doar accelerarea exploatărilor, ci și întărirea controlului asupra activității miniere.
Cehia: adaptarea politicii privind resursele minerale
Cehia aplică CRMA prin cadrul european direct aplicabil și prin structurile naționale responsabile pentru minerit și geologie.
Ministerul Industriei și Comerțului are responsabilități privind CRMA, iar administrația minieră și autoritățile geologice sunt implicate în autorizarea și delimitarea zonelor de exploatare și în lucrările de explorare.
Cehia este un exemplu în care implementarea administrativă a regulamentului european este distribuită între mai multe autorități specializate, fără ca existența CRMA să însemne automat adoptarea unei singure „legi a materiilor prime critice”.
Spania: accelerarea administrației miniere
Spania are un punct de contact pentru proiectele strategice, organizat prin structurile administrației miniere, iar punctele de contact sunt distribuite și la nivel regional.
Guvernul spaniol a subliniat în 2026 necesitatea relansării mineritului în condiții de sustenabilitate și rolul materiilor prime critice în autonomia strategică europeană.
La 15 septembrie 2026, Consiliul de Miniștri a aprobat și un acord pentru finanțarea unui instrument destinat analizării autonomiei strategice a Spaniei în domeniul materiilor prime minerale.
Și celelalte state europene? CRMA este deja integrat într-o rețea administrativă care acoperă toate cele 27 de state membre.
Comisia Europeană indică în prezent puncte unice de contact în Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia.
Există însă diferențe importante. Austria, de exemplu, figurează în prezent fără un punct unic de contact desemnat pe pagina Comisiei, în timp ce alte state au deja structuri foarte detaliate.
În Irlanda, responsabilitățile sunt împărțite între Environmental Protection Agency pentru proiectele de procesare și reciclare și Geoscience Regulation Office pentru proiectele de extracție.
În Belgia există structuri distincte pentru Valonia și Flandra, iar în Spania și Germania competențele sunt distribuite regional sau federal.
În Slovacia, extracția este gestionată prin autoritatea minieră, procesarea prin Ministerul Economiei, iar reciclarea prin Ministerul Mediului.
Ce se întâmplă în afara Uniunii Europene?
Cursa pentru materiile prime critice nu se oprește la granițele UE.
Norvegia, de exemplu, nu este stat membru al Uniunii, dar este partener strategic al UE în domeniul materiilor prime. În iunie 2026, guvernul norvegian a publicat o evaluare amplă a rolului industriei și sectorului mineral norvegian în lanțurile strategice și critice de aprovizionare.
Regatul Unit are propria strategie pentru minerale critice și dezvoltă parteneriate internaționale pentru diversificarea aprovizionării.
Serbia, deși nu este membră UE, este deja inclusă între partenerii strategici ai Uniunii în domeniul materiilor prime. La începutul lui 2026, UE avea parteneriate strategice cu 16 țări, printre care Norvegia, Serbia, Ucraina, SUA, Canada, Australia și Chile.
De ce contează toate aceste modificări?
Pentru că Europa încearcă să rezolve o problemă care nu mai este tratată doar ca o chestiune economică.
Litiul, cobaltul, nichelul, grafitul, cuprul, galiul, germaniul, tungstenul și pământurile rare sunt utilizate în baterii, semiconductori, instalații energetice, vehicule electrice, echipamente industriale, tehnologii digitale, infrastructură și echipamente de apărare.
Comisia Europeană consideră că dependența de furnizori externi reprezintă un risc pentru funcționarea industriei europene. CRMA încearcă, prin urmare, să mute o parte mai mare din lanțul valoric în interiorul Uniunii.
Dar această strategie produce o tensiune juridică și politică evidentă: cum accelerezi exploatarea resurselor fără să elimini garanțiile de mediu, drepturile proprietarilor și posibilitatea comunităților locale de a contesta proiectele?
Răspunsurile diferă de la un stat la altul. Unele țări pun accent pe accelerarea autorizării. Altele modifică legislația minieră. Unele investesc în explorarea geologică. Altele finanțează procesarea și reciclarea. Iar unele încearcă să combine toate aceste instrumente.
Europa nu adoptă aceeași „lege a minelor”
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte ale noii arhitecturi legislative.
Nu există o singură lege europeană care să înlocuiască legislațiile miniere naționale. Există însă un regulament european care stabilește obiective comune și obligații pentru statele membre.
Regulamentul se aplică direct, iar legislațiile naționale trebuie să ofere infrastructura administrativă necesară pentru aplicarea lui.
De aceea, în unele țări vedem legi noi, în altele modificări ale legislației miniere sau de mediu, iar în altele mai ales reorganizări administrative și programe naționale de explorare.
În România, această diferență este esențială pentru înțelegerea dezbaterii privind noul proiect legislativ.
Urmează o nouă etapă europeană
În paralel cu implementarea regulamentului existent, Uniunea Europeană pregătește și modificarea CRMA.
În martie 2026, Consiliul UE și-a stabilit poziția de negociere asupra propunerii de modificare a regulamentului.
Propunerile vizează, printre altele, creșterea reciclării, dezvoltarea pieței secundare pentru materiile prime critice și măsuri privind magneții permanenți utilizați în sectoare precum industria auto, inteligența artificială și apărarea.
Așadar, legislația europeană nu este încă într-un punct final.
Europa își construiește, în timp real, un nou sistem pentru resursele minerale considerate esențiale. Iar România nu face acest lucru izolată de restul continentului.
Proiectul românesc trebuie citit în interiorul acestei transformări europene: de la explorare și concesionare, până la exploatare, procesare, reciclare și securizarea aprovizionării.
Miza nu este doar ce se află în subsolul României. Miza este și cine poate exploata aceste resurse, în ce condiții, prin ce proceduri, cu ce obligații față de mediu și comunități și ce drepturi rămân proprietarilor terenurilor și altor bunuri afectate de proiecte.
Acestea sunt întrebările care vor deveni tot mai importante pe măsură ce proiectele strategice europene vor trece de la etapa legislativă la cea de autorizare și exploatare.
